Întemeierea localităţii se pierde în negura vremurilor ce duce până la legendarele vânători ale Voievodului Dragoş, de la care, prin tradiţie, se pare că ar veni numele satului Dragoşa. Referitor la întemeierea şi denumirea satului Deia, Theodor Siriteanu susţine că locuitorii lui provin din robii de pe moşia mănăstirii Moldoviţa, atunci când aceasta s-a surpat, la începutul secolului al XV-lea.
Denumirea ar veni de la un loc de închinăciune al străbunilor unde se află chipul cioplit al zeiţei Deea (Câmpulung) şi satul Deia. Pentru localitatea de centru, tradiţia populară ne-a păstrat trei legende, oarecum apropiate. Prima versiune ar fi aceea că: Dragoş Vodă aflându-se la vânătoare, cu oştenii lui şi trecând pe aici ar fi exclamat: ,,Priviţi oştenii mei ce locuri frumoase!”.
Celelalte versiuni se plasează în timpul Voievodului Petru Rareş. Într-o primă versiune, aici ar fi existat un frumos codru de tei şi domnul Moldovei l-ar fi numit ,,la locul frumos”. Pe de altă parte, locuitorii păstrează şi versiunea potrivit căreia, în centrul de azi al comunei, existau câteva locuinţe şi un han cu o hangiţă care, cu farmecele ochilor ei, atrăgea mulţi călători. Trecătorii spre Moldoviţa au numit acest loc ,,La han la Frumoasa”. Astfel localitatea s-ar fi numit mai întâi Frumoasa şi apoi s-a transformat în Frumosu.